Deseurile extracelulare sunt o notiune diferita fata de reticulatiile extracelulare -- ele reprezinta agregate de material care nu au nici o functie (nici macar una biofizica) si in mod ideal ar trebui distruse, dar care s-au dovedit rezistente la distrugere. Exista doua mari exemple de deseuri. Unul dintre ele este miezul lipidic acelular al placilor arteriosclerotice mature, dar acesta nu conteaza in realitate, deoarece macrofagele sosesc si fagociteaza in mod constant bucati din acel miez, iar singura problema este ca acestea nu pot sa-l descompuna dupa ce-l inglobeaza, si in cele din urma mor si devin o parte a problemei. Prin urmare aceasta problema va fi rezolvata daca putem face masinaria curatirii intracelulare mai puternica, asa cum am explicat aici. O alta mare problema a gunoiului extracelular se numeste amiloid. Amiloidul se formeaza in niste mari globule numite placi in creierul pacientilor atinsi de boala Alzheimer, si acelasi lucru se petrece (mult mai incet) in creierul oricarui om. Nu stim inca sigur daca amiloidul este cel care determina pierderea functiilor cognitive la bolnavii de Alzheimer, dar putem fi siguri ca placile nu fac nimic bun (desi unii cercetatori cred ca moleculele de proteine individuale fac ceva util inainte sa se agrege in placi), asa ca pentru a fi siguri ar trebui sa incercam sa scapam de ele. Acelasi lucru se aplicala o varietate de agregate similare care se formeaza in alte tesuturi in timpul imbatranirii si in timpul bolilor senile, dintre care cel mai cunoscut este amiloidul continut de insulele Langerhans in tipul 2 de diabet.

O strategie pentru amanarea nedefinita a acumularii de astfel de materiale este urmarita de Elan Pharmaceuticals: vaccinarea care sa stimuleze sistemul imunitar (in mod specific, microglia) pentru a ingloba materialul. Cand este inglobat, poate fi in continuare rezistent la degradare, dar in aceasta situatie degradarea acestuia poate fi obtinuta prin cerceatrea necesara pentru agregatele intracelulare naturale descrise aici. Testele preliminare cu vaccinul Elan au trebuit sa fie oprite prematur din cauza efectelor secundare, dar acum ei lucreaza la un vaccin mai bun.

O alta strategie este utilizarea de mici molecule care sa dizolve placile. Se pare ca suprafata placii poate fi rupta de mici peptide care isi croiesc drum inauntru, si aceasta o face mai putin stabila, asa incat toate moleculele proteice distrug suprafata. Aceste mici peptide sunt numite beta-breakers.

Discursuri despre acest subiect la conferinta IABG 10:
Nitsch

Discursuri despre acest subiect la conferinta SENS2:
Lemere      Pepys

Publicatiile lui Aubrey de Grey pe aceasta tema